Shell rot - infectie a carapacei

[Sheppard]

Un exemplu clasic de boală care apare din cauza mediului necorespunzător: shell rot - în traducere liberă, putrezirea carapacei.
După cum îi spune și numele, este o infecție a scuturilor carapacei, a oaselor; osteomielită. De obicei este o infecție cu mai mulți agenți patogeni, atât multiple specii de bacterii, cât și fungi.





Osteomielitele se caracterizează prin dificultatea lor de a fi tratate, antibioticele pătrunzând greu în oase și și mai greu sau deloc în focarele deja necrozate, neviabile, denumite sechestre, pentru care unica soluție este îndepărtarea/debridarea chirurgicală.

Țestoasa de față, un exemplar de Emys orbicularis sălbatic (specie protejată de lege, a cărei deținere și înlăturare din natură sunt ilegale), a dat de un individ de treabă, care s-a gândit că i-ar fi mai bine într-un acvariu care nu respectă nimic din necesarul țestoaselor, împreună cu Pseudemys-ul lui mult mai mare.

Prima consecință: coada amputată de către Pseudemys. Frecvent țestoasele exotice, mult mai agresive decât Emys, vor provoca răni serioase, cel mai des întâlnită fiind amputația de coadă (dacă implică și cloaca e cu atât mai grav).
Apoi a venit infecția, datorită mediului dezastruos în care a stat 2 ani. Încet, încet s-a extins, fiind "tratată" cu vestitul ulei pentru carapace, cu rigurozitate, zilnic. Uleiul acela mai mult că sigur a grăbit extinderea infecției, asigurând un mediu închis, propice dezvoltării bacteriilor, inclusiv a anaerobilor.

Într-un final am dat de țestoasă, am luat-o în primire și după câteva pansamente și delimitarea mai bună a infecției, mi-am dat seama de extinderea adevărată.

Următorul pas a fost îndepărtarea plastronului neviabil, toată 1/3 anterioară, până în țesut sănătos. Din fericire mai există un strat subțire de plastron, înainte de a ajunge in cavitatea abdominală. Odată ce infecția ajungea acolo, rezultatul era doar decesul.
Mirosul unei astfel de infecții se poate compara cu ceapa murată, efectiv miroase a moarte.



Astfel de infecții sunt destul de greu de tratat și implică multe săptămâni de îngrijire pe uscat, țestoasa fiind în permanență izolată de celelalte pentru a nu transmite infecția și la altele. Hrănitul și hidratarea se fac tot separat. Deocamdată este tratată local cu antiseptice și dressing-ul plăgii cu sulfadizaină de argint. Mirosul de mort a dispărut.

Tratamentul va fi îndelungat, cu foarte multe ore petrecute alaturi de ea, pentru a o putea aduce într-o condiție care să îi permită eliberarea și o șansă reală de reproducere în natură.

În concluzie: nu mai faceți economii la animalele voastre. Costurile tratamentelor sunt mult mai mari decât investițiile într-un mediu corespunzător. Sunteți direct responsabili de calitatea vieții lor. Dacă nu va permiteți financiar și moral asemenea lucruri, o opțiune mai bună ar fi țestoasele de pluș: viewtopic.php?f=12&t=3680&hilit=afis