Inlocuitoarea broscutei din cartofi
Scris: 12 Iul 2008, 15:09Sa va spun si eu o poveste mai neobisnuita :mrgreen: .
Acum vreo 12 ani am cumparat un kg de cartofi pentru a face o salata orientala. Spre fericirea unui sufletel, cartofii erau suficient de murdari pentru a-i pune la fiert imediat. Ca atare am umplut chiuveta cu apa si am varsat cartofii sa ii las un pic la inmuiat. Cand am revenit sa ma apuc de treaba am observat cu stupoare ca un cartof pedaleaza cu spor si sete in apa rece. Dupa ce mi-am revenit din soc am pus mana pe telefon sa ma interesez de ce are nevoie biata faptura. Veterinarul mi-a spus ca are nevoie de apa si hrana: mi-a spus ce sa ii dau de mancare si asa au trecut 10 ani. Era o testoasa baietel neagra cu bulinute mici portocalii si deosebit de sociabila. Colegii de liceu l-au botezat Pustiul si asa i-a ramas numele. Oriunde ma duceam il luam cu mine. Eram nedespartiti. Iarna il tineam in buzunarul interior am gecii si vara intr-o geanta perforata si mai larga. Noaptea se baga la gatul meu si il gaseam dimineata cocotat pe piepul meu sau sub perna. cand m-am casatorit, el era in geanta mea. Nu radeti! era cu mine peste tot!!!
10 ani de prietenie au fost incheiati brusc de mama mea, care venind in vizita la mine s-a gandit sa o scoata la soare pe pervaz in miezul verii la o temperatura de 40 de grade. A uitat de ea si a plecat fara sa-mi spuna unde a lasat-o. Cand intr-un final am gasit-o, Pustiul meu nu ai respira.
Nu va pot descrie disperarea mea... :cry: am plans saptamani intregi urmate de 7 luni de doliu general, letargie si tot setul. Am slabit aproape 5 kg.
Adus la disperare, sotul meu nu mai stia ce sa faca. Mi-a spus ulterior ca nu mai vazuse pe cineva sa ia pierderea unei broaste asa in tragic... :cry:
Intr-un final a plecat intr-o sambata si mai pe seara s-a intors cu o ghemotoaca cat nuca, maro ca nuca cu niste pete tot de un maro inchis pe care mi-a pus-o in brate si mi-a spus destul de sarcastic:"sper sa nu mai plangi noaptea dupa creatura aia rece".
De atunci a trecut un pic peste un an si nu stiu exact ce rasa este broscuta asta, este o fetita si este cel putin la fel de sociabila ca Pustiul.
Nu i-am pus nume pentru ca nu ii gasesc unul potrivit ei. Poate ma ajutati voi cu un nume frumos pentru ea. Ii place sa faca gimnastica, este foarte vioaie, alearga toata ziua, mananca din mana orice ii dai, dar prefera salata si marul. nu i-am dat niciodata apa, mi-e frica sa nu o omor.
Va rog sa ma lamuriti si pe mine ce rasa este micuta mea de 6 cm
http://s214.photobucket.com/albums/cc237/meca25_30/?action=view¤t=Imag003.jpg
http://s214.photobucket.com/albums/cc237/meca25_30/?action=view¤t=Imag009.jpg
Acum vreo 12 ani am cumparat un kg de cartofi pentru a face o salata orientala. Spre fericirea unui sufletel, cartofii erau suficient de murdari pentru a-i pune la fiert imediat. Ca atare am umplut chiuveta cu apa si am varsat cartofii sa ii las un pic la inmuiat. Cand am revenit sa ma apuc de treaba am observat cu stupoare ca un cartof pedaleaza cu spor si sete in apa rece. Dupa ce mi-am revenit din soc am pus mana pe telefon sa ma interesez de ce are nevoie biata faptura. Veterinarul mi-a spus ca are nevoie de apa si hrana: mi-a spus ce sa ii dau de mancare si asa au trecut 10 ani. Era o testoasa baietel neagra cu bulinute mici portocalii si deosebit de sociabila. Colegii de liceu l-au botezat Pustiul si asa i-a ramas numele. Oriunde ma duceam il luam cu mine. Eram nedespartiti. Iarna il tineam in buzunarul interior am gecii si vara intr-o geanta perforata si mai larga. Noaptea se baga la gatul meu si il gaseam dimineata cocotat pe piepul meu sau sub perna. cand m-am casatorit, el era in geanta mea. Nu radeti! era cu mine peste tot!!!
10 ani de prietenie au fost incheiati brusc de mama mea, care venind in vizita la mine s-a gandit sa o scoata la soare pe pervaz in miezul verii la o temperatura de 40 de grade. A uitat de ea si a plecat fara sa-mi spuna unde a lasat-o. Cand intr-un final am gasit-o, Pustiul meu nu ai respira.
Nu va pot descrie disperarea mea... :cry: am plans saptamani intregi urmate de 7 luni de doliu general, letargie si tot setul. Am slabit aproape 5 kg.
Adus la disperare, sotul meu nu mai stia ce sa faca. Mi-a spus ulterior ca nu mai vazuse pe cineva sa ia pierderea unei broaste asa in tragic... :cry:
Intr-un final a plecat intr-o sambata si mai pe seara s-a intors cu o ghemotoaca cat nuca, maro ca nuca cu niste pete tot de un maro inchis pe care mi-a pus-o in brate si mi-a spus destul de sarcastic:"sper sa nu mai plangi noaptea dupa creatura aia rece".
De atunci a trecut un pic peste un an si nu stiu exact ce rasa este broscuta asta, este o fetita si este cel putin la fel de sociabila ca Pustiul.
Nu i-am pus nume pentru ca nu ii gasesc unul potrivit ei. Poate ma ajutati voi cu un nume frumos pentru ea. Ii place sa faca gimnastica, este foarte vioaie, alearga toata ziua, mananca din mana orice ii dai, dar prefera salata si marul. nu i-am dat niciodata apa, mi-e frica sa nu o omor.
Va rog sa ma lamuriti si pe mine ce rasa este micuta mea de 6 cm
http://s214.photobucket.com/albums/cc237/meca25_30/?action=view¤t=Imag003.jpg
http://s214.photobucket.com/albums/cc237/meca25_30/?action=view¤t=Imag009.jpg
