Pitonul african

[juicyjay]

Cel mai mare sarpe existent in Africa si unul dintre cei mai mari serpi din lume, pitonul de stanca, cunoscut si sub denumirea de Python natalensis, are un corp lung si puternic, acoperit cu o piele patata in nuante diferite de cafeniu, oliv, castaniu si galben inchis, deseori sub forma unor dungi neregulate. Pielea de pe capul sau ascutit, de forma triunghiulara este acoperita cu un model in forma de sulita, de culoare galbena. Pitonii au doi plamani functionali, spre deosebire de ceilalti serpi, care au numai unul si niste pinteni mici, situati in zona pelviana, care se presupune ca sunt ramasitele unor picioare posterioare.

Pitonii sunt serpi carnivori, neveninosi. Ei isi sufoca prada, strangand-o cu putere pana cand aceasta se ineaca, apoi o inghit intreaga, incepand cu capul. Sunt, asadar, serpi constrictori, care se hranesc cu maimute, porci salbatici, antilope, soareci si pasari. Cele doua maxilare ale pitonilor sunt „prinse” cu ajutorul unor ligamente elastice, ceea ce le permite sa inghita animale mai mari decat propriul lor corp. Ei nu-si mesteca hrana, ci o digera cu ajutorul acizilor foarte puternici din stomac. Pentru a-si localiza victimele pitonii se folosesc de vaz si de miros, dar si de caldura degajata de corpul acestora, pe care o simt cu fosele termo sensibile, dispuse pe maxilare.

Pitonii africani de stanca sunt animale ovipare, depunand 20 pana la 100 de oua alungite, acoperite cu o coaja tare, in vechile cuiburi de animale sau in musuroaiele termitelor. Grija cu care femelele isi protejeaza oualele este surpinzatoare: ele se incolacesc in jurul cuibului, protejand ouale de pradatori si ajutandu-le sa incubeze, vreme de 90 de zile. Atunci cand temperaturile scad foarte mult, femelele isi incalzesc ouale prin „tremurat” - muschii corpului li se contracta ritmic si par sa aiba o criza de sughit.

De regula oamenii sunt inspaimantati la vederea pitonilor si deseori sunt tentati sa-i ucida. Atacurile asupra oamenilor sunt, insa, extrem de rare, in ciuda faptului ca habitatul acestor serpi este foarte aproape de cel al oamenilor. In unele zone pitonii sunt vanati pentru carnea sau pentru pielea lor sau sunt capturati de catre colectionarii de animale. Desi numarul pitonilor africani de stanca este unul destul de mare in multe regiuni din Africa, specia se afla in atentia ascociatiilor pentru protectia animalelor, fiind notata pe lista CITES (Convention on International Trade in Endangered Species) – Anexa II. Aceata inseamna ca schimbul international va fi atent monitorizat si controlat. De asemenea, au fost propuse cateva regiuni care sa fie populate cu exemplare din aceasta specie, carora sa li se asigure protectie si conditii prielnice de trai (Parcul National Serengeti din Tanzania).

Media de viata in captivitate este de 12 ani.