Tratament foarte eficient
Moderator: diego
2 mesaje
|Pagina 1 din 1
Tratament foarte eficient
In momentul in care observam ca o broasca testoasa da semene ca ar putea fi bolnava, prima actiune pe care o vom avea in vedere va fi ridicarea sau scaderea temperaturii la cea optima (25-32 grade C) ), crescand sau scazand cu 2-4 grade C pe zi, pana la atingerea valorilor normale. Acest lucru este necesar pentru a favoriza mecanismele de aparare si scaderea rezistentei germenilor.
Foarte important este ca atunci cand am constatat ca broasca testoasa este bolnava sa nu lasam sa hiberneze, indiferent de anotimp, deoarece scaderea temperaturii amplifica agravarea unor tulburari, cum ar fi pneumoniile, septicemiile etc
Un alt element pe care trebuie sa-l avem in atentie este lumina, care prin efectul ultravioletelor stimuleaza diferitele functii ale organismului si in primul rand pe cele neuroendocrine. In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi.
Broasca testoasa bolnava trebuie ferita de contactul direct cu celelalte animale, considerent pentru care se va izola partial, fara insa a o sustrage complet din ambianta generala, deoarece unele exemplare sunt mai sensibile si pot trece la o anorexie totala.
Apa administrata va fi verificata sa nu aiba microorganisme, sa fie curata si schimbata la intervale cat mai mici. La administrarea medicamentelor pe cale bucala se va avea in vedere ca acestea sa se dilueze cu apa numai in momentul utilizarii lor. De asemenea, ele pot fi amestecate in furaje, sau daca se prezinta in solutii, injectate in mici bucati de carne. Daca nu se pot administra injectabil, se poate trece la indopat, metoda la care se recurge in cazul in care animalele nu se mai hranesc sau cand sunt foarte slabite. In mod obisnuit, sunt preferate injectiile, deoarece doza de medicamente stabilita pentru administrare este foarte precisa. Pentru a evita accidentele este necesara contentionarea corecta a testoaselor, care in mod obisnuit se face de catre doua persoane. Injectiile subcutanate se fac in pliurile gatului, sau pe fata interna a membrelor si uneori chiar sub coada. Cele intramusculare se administreaza in mod frecvent in muschii pulpei sau in cei pectorali.
Daca broasca testoasa sufera de afectiuni ale aparatului respirator se practica cu succes inhalatiile cu diferite produse, in funtie de tipul afectiunii. In acest sens, intr-un bol cu apa fierbinte se introduce substanta inhalata, iar animalul este obligat sa stea timp de 10 minute intr-un spatiu pe cat posibil redus, pentru a efectul sa fie benefic.
In cazul unor rani sau abcese se utilizeaza lotiuni sau unguente antiseptice, cu mentiunea ca in aceste medicamente nu se va folosi alcool, deoarece exista riscul de absortie la nivelul pielii si de intoxicatii (mai frecvente la testoasele acvatice). In acelasi sens, se impun restictii in utilizarea formolului si a iodurilor pentru animalele bolnave si pentru dezinfectia spatiilor de cazare sau a celorlalte componente din interiorul acvariului.
Nu se vor folosi medicamente a caror toleranta de dozaj nu se cunosc, deoarece exista riscul ca in loc sa facem bine animalelor, sa le agravam situatia si sa le pierdem.
Tratamentul este foarte eficient, aplicat cam o saptamana dar cu mare strictete. La testoasa mea a mers, a raspuns foarte bine la tratament!
Foarte important este ca atunci cand am constatat ca broasca testoasa este bolnava sa nu lasam sa hiberneze, indiferent de anotimp, deoarece scaderea temperaturii amplifica agravarea unor tulburari, cum ar fi pneumoniile, septicemiile etc
Un alt element pe care trebuie sa-l avem in atentie este lumina, care prin efectul ultravioletelor stimuleaza diferitele functii ale organismului si in primul rand pe cele neuroendocrine. In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi.
Broasca testoasa bolnava trebuie ferita de contactul direct cu celelalte animale, considerent pentru care se va izola partial, fara insa a o sustrage complet din ambianta generala, deoarece unele exemplare sunt mai sensibile si pot trece la o anorexie totala.
Apa administrata va fi verificata sa nu aiba microorganisme, sa fie curata si schimbata la intervale cat mai mici. La administrarea medicamentelor pe cale bucala se va avea in vedere ca acestea sa se dilueze cu apa numai in momentul utilizarii lor. De asemenea, ele pot fi amestecate in furaje, sau daca se prezinta in solutii, injectate in mici bucati de carne. Daca nu se pot administra injectabil, se poate trece la indopat, metoda la care se recurge in cazul in care animalele nu se mai hranesc sau cand sunt foarte slabite. In mod obisnuit, sunt preferate injectiile, deoarece doza de medicamente stabilita pentru administrare este foarte precisa. Pentru a evita accidentele este necesara contentionarea corecta a testoaselor, care in mod obisnuit se face de catre doua persoane. Injectiile subcutanate se fac in pliurile gatului, sau pe fata interna a membrelor si uneori chiar sub coada. Cele intramusculare se administreaza in mod frecvent in muschii pulpei sau in cei pectorali.
Daca broasca testoasa sufera de afectiuni ale aparatului respirator se practica cu succes inhalatiile cu diferite produse, in funtie de tipul afectiunii. In acest sens, intr-un bol cu apa fierbinte se introduce substanta inhalata, iar animalul este obligat sa stea timp de 10 minute intr-un spatiu pe cat posibil redus, pentru a efectul sa fie benefic.
In cazul unor rani sau abcese se utilizeaza lotiuni sau unguente antiseptice, cu mentiunea ca in aceste medicamente nu se va folosi alcool, deoarece exista riscul de absortie la nivelul pielii si de intoxicatii (mai frecvente la testoasele acvatice). In acelasi sens, se impun restictii in utilizarea formolului si a iodurilor pentru animalele bolnave si pentru dezinfectia spatiilor de cazare sau a celorlalte componente din interiorul acvariului.
Nu se vor folosi medicamente a caror toleranta de dozaj nu se cunosc, deoarece exista riscul ca in loc sa facem bine animalelor, sa le agravam situatia si sa le pierdem.
Tratamentul este foarte eficient, aplicat cam o saptamana dar cu mare strictete. La testoasa mea a mers, a raspuns foarte bine la tratament!
- Testos juvenil

- Mesaje: 50
- Membru din: 30 Iun 2011, 16:59
Cateva mici precizari:
"In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi. " - in acest caz recomand totusi becurile Reptiglo 5.0 lasate aprinse in marea parte a zilei in detrimentul lampilor cu UV pure care le dau testoaselor o doza ridicata intr-un timp scurt.
"ridicarea sau scaderea temperaturii la cea optima (25-32 grade C)" - peste 30 de grade devine periculos pentru testoasa si exista riscul la supraincalzire; recomand temperaturi pana la 30 de grade, cel mai bine 26-28.
Solutiile iodate (betadina, tinctura de iod) nu se vor aplica niciodata pe leziuni, ci doar in jur pentru ca ard chimic tegumentul si incetinesc vindecarea. Pentru aseptizare si curatirea leziunilor se poate folosi apa oxigenata intr-o prima etapa, iar apoi solutii mai putin agresive cum e cloramina, acidul boric, Oximed spray etc, iar cateva picaturi de Vitamina A solutie orala aplicate local vor stimula regenerarea tegumentelor.
Pentru administrarea de injectii recomand sa fie efectuate de un veterinar cu experienta in fizionomia testoaselor.
"In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi. " - in acest caz recomand totusi becurile Reptiglo 5.0 lasate aprinse in marea parte a zilei in detrimentul lampilor cu UV pure care le dau testoaselor o doza ridicata intr-un timp scurt.
"ridicarea sau scaderea temperaturii la cea optima (25-32 grade C)" - peste 30 de grade devine periculos pentru testoasa si exista riscul la supraincalzire; recomand temperaturi pana la 30 de grade, cel mai bine 26-28.
Solutiile iodate (betadina, tinctura de iod) nu se vor aplica niciodata pe leziuni, ci doar in jur pentru ca ard chimic tegumentul si incetinesc vindecarea. Pentru aseptizare si curatirea leziunilor se poate folosi apa oxigenata intr-o prima etapa, iar apoi solutii mai putin agresive cum e cloramina, acidul boric, Oximed spray etc, iar cateva picaturi de Vitamina A solutie orala aplicate local vor stimula regenerarea tegumentelor.
Pentru administrarea de injectii recomand sa fie efectuate de un veterinar cu experienta in fizionomia testoaselor.
2 mesaje
|Pagina 1 din 1
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

