Reproducerea/Imperecherea testoaselor

Atat incepatorii in acvateraristica, teraristica cat si noii veniti pe forum pot posta aici.

Moderator: Sheppard

Reproducerea/Imperecherea testoaselor

de diego » 21 Noi 2014, 15:03

Reproducerea testoaselor

La broastele testoase nu se poate vorbi de o anumita varsta de reproducere, deoarece aceasta este foarte variabila, de la o specie la alta, dar si in cadrul aceleiasi specii, de la un individ la altul, in functie de conditiile de care a beneficiat si ea se deruleaza pe o perioada foarte lunga de timp. Trebuie sa retinem ca masculii sunt in general mai precoce comparativ cu femelele, diferenta care poate fi de unul sau chiar mai multi ani.

Dupa unii cercetatori, atingerea maturitatii reproductive este in stransa interdependenta cu talia animalului si cu conditiile de viata asigurate si mai putin cu varsta animalelor. Apreciind varsta relativ optima de imperechere la unele specii crescute in captivitate, putem constata ca cele mai precoce sunt broastele testoase cu tample rosii (6-20 ani; 90-120mm la amsculi, 200mm la femele). Testudo hermanni atinge maturitate sexuala la 8-12 ani la masculi si la 10-14 ani la femele. Emys orbicularis ajunge la maturitate sexuala la 5-7 ani la masculii din populatiile sudice, la 10-12 din populatiile nordice, iar femele mai tarziu.

In mediul natural, broastele testoase, in perioada de reproducere, au un comportament teritorial foarte bine marcat, pe care il pastreaza cu strictete toata viata, aspect pe care trebuie sa il avem in vedere si atunci cand le crestem in captivitate. Astfel, broastele testoase nu se vor reproduce daca nu le vom crea conditii care sa copieze cat de cat pe cele din zonele cadrului natural.

O data cu apropierea momentului imperecherii, daca se cresc mai multi indivizii la un loc, masculii incep sa se bata pentru castigarea partenerei. In acest sens, masculii executa adevarate parade nuptiale in fata femelelor, deplasandu-se in forta, atingandu-se de nenumarate ori de carapacea partenerei, facand-o sa vibreze, scarpinand usor barbia femelei cu ajutorul membrelor anterioare, musca uneori femela, se invart in cerc in jurul sau in fata acesteia etc. De asemenea, la unele specii, masculul emite niste sunete care seamana mai degraba cu un scancet prin care implora acceptul femelei sau executa miscari de lateralitate a capului, pana la acordul partenerei.

La broasca testoase de apa, imperecherea are loc dupa urmariri frenetice in bazinele acvatice, ciocniri numeroase si nu de putine ori chiar muscaturi destul de brutale. La alte specii de testoase de apa, masculul executa o serie de miscari acrobatice, inotand in fata femelei in toate pozitiile, inclusiv pe spate, in cerc, in paralel, sub ea etc.

Imperecherea broastelor testoase in conditiile de la noi din tara are loc de primavara pana la finele verii, in functie de temperatura exterioara, cu toate ca in captivitate s-a constatat ca ele se pot reproduce pe tot parcursul anului, insa cu frecventa cea mai mare la inceputul verii.

Imagine

La broastele testoase acvatice, imperecherea are loc in apa, unde masculul inoata pe spatele femelei si ramane in aceasta pozitie mai bine de o ora, agatandu-se de carapacea acesteia. Actul copulator se deruleaza in mai multe zile, avand o durata ce se intinde de la cateva minute, la peste o ora. Mai rar, se poate realiza cuplarea si pe uscat, caz in care exista riscul ranirii organelor genitale.

Broastele de uscat, care au forme mai convexe, intampina o serie de dificultati in actul reproductiv, ceea ce face ca masculul sa depuna eforturi considerabile pana sa poata fecunda femela. Convexitatea pronuntata a plastronului masculilor si testului femelelor, aduce adesea masculul in pozitii acrobatice, care atinge o verticalitate aproape perfecta. In aceasta situatie femela vine in intampinarea masculului, sprijinindu-l cu ajutorul membrelor posterioare sa nu cada pe spate si sa poata executa actul imperecherii. Masculul, cu gatul intins, ridicat pe membrele posterioare, repliaza penisul inspre inainte si il introduce in cloaca femelei. La anumite specii, daca conditiile de viata nu sunt corespunzatoare, femelele au posibilitatea de a-si stoca materialul seminal si deci de a fecunda mai multe serii de oua, particularitate care ofera una din posibilitatile de protejare si perpetuare a speciei.

Imagine

Dupa imperechere, la circa 8-10 saptamani, in functie de temperatura mediului ambiant si de specie, are loc depunerea oualor. Trebuie sa mentionam ca unele specii de testoase au posibilitatea de depunere a oualor in mai multe reprize, pe durata aceluiasi sezon, ceea ce reprezinta tot adaptabilitatea la mediu si un coeficient de siguranta pentru obtinerea de noi generatii. Testoasele pot depune astfel mai multe ponte (mai des doua, vara si toamna). Trachemys poate depune pana la 5 ponte intr-un singur sezon, depunand intre 2 si 23 de oua.

Inainte de depunerea oualor, broastele testoase femele aleg locurile cele mai corespunzatoare, specifice zonelor in care traiesc sau a celor in care se reproduc. Astfel, broastele testoase de uscat cauta zone cu pamant relativ afanat, unde sapa gropi pana la adancimi variabile, ce depind de specie.
Dupa depunerea oualor, broasca le acopera cu pamant, pentru mascarea teritoriului.

Imagine

Foarte interesanta este actiunea temperaturii asupra ecloziunii, care poate totodata influenta intr-o oarecare masura si diferentierea sexelor. Astfel, daca temperatura este ridicata (peste media temperaturii din zona, in care au fost depuse ouale), se vor dezvolta un numar mai mare de femele, in timp ce la temperaturi mai scazute, se vor obtine mai multi masculi.

Imagine

Contrar legilor geneticii referitoare la determinarea sexelor, a caror baze se pun in timpul procesului de fecundatie, la broasca testoasa, acest rol revine, conform cercetarilor intreprinse de Claude Piean, influentei pe care o exercita temperatura. Potrivit acestor cercetari, dirijand temperatura de incubatie, exista posibilitatea de obtinere numai de femele sau numai de masculi. La temperaturi intermediare, se obtin atat masculi, cat si femele, in proportii relativ egale, iar, in functie de specie, se mai pot intalni si indivizi intersex.

La broasca testoasa de apa europeana Emys orbicularis, temperatura optima pentru obtinerea ambelor sexe in proportii relativ egale, este de 29°C, iar daca aceasta este mai mica, se vor obtine mai multi masculi; in schimb, peste acesta temperatura, vor fi mai multe femele.

Imagine

Ouale depuse de broastele testoase au marimi si forme diferite, in functie de specie, dar cu structura relativ asemanatoare cu cea a oualor de pasare. Se deosebesc de acestea in primul rand prin aspectul pergamentos al cojii si o suplete mai mare a acesteia. Din punct de vedere structural, oul este constituit din doua componente distincte, un asa-zis galbenus (ovula sau vitelusul) si un albus (albumina), secreta de-a lungul traiectului parcurs de ovula prin oviduct. O particularitate a albusului este de a absorbi apa, el asigurand rezerva de proteina si umiditate pentru embrionul ce se dezvolta.

Imagine

Evolutia embrionului este relativ lenta si se face pe seama componentelor viteline care sunt consumate aproape in totalitate, insa, nu de putine ori, la ecloziune, sacul vitelin este inca prezent, el nefiind resorbit total. Puii nascuti au capacea relativ moale, dar se intareste o data cu inaintarea in varsta. Odata terminata dezvoltarea viitorului produs, acesta beneficiind de un dinte cornos, situat la extremitata botului, are posibilitatea de a taia coaja si a iesi din ou. Dintele dispare nu la mult timp dupa eclozare.
 
Reproducerea broastelor testoase crescute in captivitate
De multe ori, crescatorii experimentati sau amatorii de broaste testoase, isi pun problema inmultirii acestei specii si in captivitate, operatiune care nu este atat de usoara cum pare la prima vedere. Cu toate acestea, fenomenul este posibil si de multe ori realizabil.

Daca aprecierea capacitatii reproductive este mai greu de realizat, deoarece nu exista inca metode de a controla fecunditatea reproducatorilor, exista posibilitatea ca din totalul oualor depuse, o parte sa poata fi incubate artificial. Tehnica incubarii artificiale este in prezent pusa la punct si numai o documentare corespunzatoare in acest sens mai trebuie facuta, de cei care doresc sa inmulteasca artificial mai repede broastele testoase.

Pentru obtinerea unor oua corespunzatoare incubatiei este nevoie, in primul rand, de o pregatire adecvata a reproducatorilor. In acest sens, se impune aplicarea unui regim alimentar foarte bine controlat, care sa nu favorizeze stari de obezitate, deoarece acestea pot conduce la o sterilitate partiala sau chiar totala. Hrana administrata reproducatorilor va trebui sa fie de volum mic, insa sa cuprinda toate elementele necesare organismului, dintre care vitaminele si componentele minerale au un rol determinant in ovogeneza si spermatogeneza.

Un alt element pe care trebuie sa-l avem in vedere este calitatea hranei administrate, directie in care se va tine cont ca acesta sa cuprinda in special proteine de calitate superioara, asigurate prin hrana pe cat posibil vie si proaspata pentru cele carnivore si respectiv proaspata si diversificata pentru cele omnivore. O importanta deosebita pentru reusita activitatii reproductive o constituie asigurarea si respectarea regimului alimentar, precum si a conditiilor de confort, in stransa corespondenta cu cerintele ritmului biologic, caracteristic fiecarui tip de broasca testoasa. De asemenea, se va tine cont totodata de alternanta fazelor de activitate si respectiv de odihna specifica acestora.

O alta particularitate ce trebuie sa ne fie in atentie in activitatea broastelor testoase, este fluctuatia de temperatura la care sunt supuse in mediul natural testoasele si pe care trebuie sa o asiguram si in captivitate. In acest sens, in terariile pe care le amenajam pentru testoase, trebuie sa avem atat zone cu temperaturi mai ridicate, cat si zone mai racoroase, astfel ca animalele sa-si poata alege in orice moment locul de odihna sau de incalzire, in functie de cerintele biologice la un moment dat, precum si zone perfect uscate sau zone umede, pentru imbaiat.

De asemenea, se impune ca, pe durata noptii, temperatura sa scada asemanator cu cea pe care o suporta animalele in mediul natural (cu 5-8°C mai redusa fata de cea peste zi).

Activitatea de reproductie la broasca testoasa europeana debuteaza in mod obisnuit, la putin timp dupa ce iese din somnul de hibernare, considerent pentru care in acest caz nu este nevoie de interventia omului, decat in cazuri speciale. Un element important in reusita declansarii activitatii reproductive il constituie alternanta perioadelor de lumina-intuneric (fotoperiodism), respectiv durata celor doua faze. O situatie mai delicata o intalnim in cazul broastelor testoase tropicale si subtropicale, la care asigurarea unui regim de lumina cat mai corespunzator poate fi obtinut prin reducerea timpului de lumina de la 8-12 ore pe zi la 6 ore si o scadere a temperaturii cu (4-5°C) incepand cu circa 30 de zile inainte de declansarea sezonului obisnuit de reproducere care are loc in cadrul natural.

In etapa a doua se vor reduce in mod progresiv cei doi parametri la valorile obisnuite, program ce se va derula pe parcursul urmatoarei perioade. Scaderea sau cresterea temperaturii, precum si modificerea regimului de lumina se face treptat, pentru a permite animalului o adaptare usoara si pentru a nu-l stresa.
Experienta unor vechi crescatori de broaste testoase a confirmat ca o separare pe sexe a partenerilor inainte de actul reproductiv a avut efecte benefice asupra comportamentului sexual si a rezultatelor de reproductie. Acest aspect a fost demonstrat si de experientele efectuate pe broaste testoase marine, la care o crestere prelungita impreuna a celor doua sexe a diminuat apetitul sexual si o scadere a fecunditatii, pe cand o crestere individuala pana la imperechere este mult mai corespunzatoare.
O imbunatatire a indicilor de fecunditate s-a putut constata si in cazul in care in doua spatii ingradite paralele s-au format loturi de 4-5 indivizi din cele doua sexe, situatie care a declansat cresterea spiritului de competitie sau chiar o emulare a apetitului sexual si sporire a fecunditatii.

La broasca testoasa carbonifera s-au obtinut rezultate foarte bune daca indivizii, odata pregatiti pentru reproducere, au fost supusi unor pulverizari fine de apa, asemanatoare cu ploile ce cad in sezonul de reproducere in mediul natural si care declanseaza foarte rapid cuplarea celor doi parteneri.
Asa cum mentionam cea mai devreme, pentru depunerea oualor sunt necesare conditii care sa favorizeze incubatia si care sa asigure locuri destinate special acestui scop.

Daca crestem broastele testoase in sezonul cald in gradina, problema se simplifica deoarece broasca testoasa isi alege ea singura locul de depunere a oualor. In acvariu insa, este nevoie sa amenajam un loc special de nisip sau alta structura de pamant usor afanat si pe cat posibil aranjat intr-o usoara panta cu o inclinatie de 20-30°. Aceasta panta este necesara si pentru a crea conditii favorabile actului imperecherii, care altfel se desfasoara destul de dificil. Nisipul sau pamantul care este destinat pentru depunerea oualor trebuie sa fie uscat, iar dupa depunerea pontei se va folosi fie un bec pentru incalzirea zonei, fie se va acoperii acest cuib cu frunze, paie, rumegus, asigurand astfel o temperatura mai constanta.

Daca incubatia se face in mod artificial, dupa ce femela a depus ouale, acestea se vor recolta si se vor introduce in incubatoare destinate acestui scop. La manipularea oualor de broasca testoasa se va avea in vedere particularitatile structurale ale acestora, deoarece, in caza contrar, se poate compromite intreaga operatiune. Dupa cum este cunoscut, ouale de broasca testoasa sunt lipsite de salaze (cordoane de albumina care sustin galbenusul si embrionul). In cazul unor miscari necontrolate, se produce moartea embrionului, deoarece are loc scurgerea aerului embrionar si ruperea vaselor sangvine.
Pentru incubatia artificiala se pot face simple amenajari care sa permita obtinerea de noi produsi. Materialul necesar pentru construirea unui incubator este reprezentat de un mic recipient din plastic sau sticla, care sa fie dotat si cu un capac sau chiar un acvariu de dimensiuni mai mici. Se mai poate folosi o cutie din plastic in care se vor amplasa ouale, nisip bine sterilizat, un bec de 40 W sau un incalzitor electric cu termostat pentru incalzirea apei si un termometru si higrometru de control.

Temperatura de incubatie asigurata prin intermediul becului este de 28-30°C, care arde circa 8-9 ore pe zi, sau se poate monta un incalzitor electric care sa asigure temperatura necesara. Placa de sticla care acopera acvariul asigura mentinerea unei umiditati relativ constante. Capacul/placa trebuie sa acopere doar ¾ din recipient sau sa contina gauri care sa permita o aerisire buna a mediului, ouale absorbind oxigenul prin coaja.

Imagine
Imagine

Daca se utilizeaza incubatoare cu apa, pentru broastele testoase de tipul Emys orbicularis (Cistuda) sau Hermanni, aceasta trebuie sa fie incalzita la 30-32°C, pentru ca nisipul sa asigure temperatura de 26-28°C.

Termometrele plasate in apa si nisip ne permit sa avem permanent date precise de control pentru cele doua medii. Capacul care acopera recipientul asigura o mentinere a unei umiditati optime de 80-90% in interiorul incubatorului. Este de asemenea necesara asigurarea unor orificii in capacul sau pereii incubatorului, pentru o aerare corespunzatoare bunei dezvoltari embrionare. La testoasele de uscat, umiditatea trebuie sa fie mai scazuta. De asemenea, trebuie avute in vedere variatiile de temperatura din natura in urma alternantei zi/noapte; prin urmare, incalzitorul poate fi stins cateva ore, eventual noaptea, pentru a permite o fluctuatie gradata a temperaturii de 5-10°C.

Durata timpului de incubatie este variabila si dependenta atat de specie, cat si de conditiile asigurate in incubator, variind in general intre 60 si 100 zile.

Din momentul inceperii ecloziunii si pana la parasirea oului, trece o durata ce poate fi cuprinsa intre cateva ore si chiar 2-3 zile. Aceasta durata depinde de gradul de dezvoltare al viitorului produs, vigoarea acestuia si eficacitatea ciocului cornificat de care beneficiaza in acesta etapa.


La eclozare, micutele broaste mai pot prezenta inca resturi ale sacului vitelin, situatie in care ele vor fi introduse in cutii sau incubatoare, pana cand acesta va fi absorbit in totalitate: sacul vitelin trebuie sa se afle in apa, iar restul corpului in afara. Dupa depasirea acestei faze, broscutele testoase se pot transfera in acvariu - sau in alte spatii amenajate, in care se vor creste in continuare.

Imagine
Imagine


Pentru a ne familiariza mai bine cu unele insusiri reproductive, prezentam in continuare cativa indici de reproducere la cele mai raspandite broaste testoase crescute in tara noastra.
Imagine
Pagina de Facebook a forumului Testoase.com
Avatar utilizator
Testos Admin
Testos Admin
 
Mesaje: 1260
Membru din: 01 Noi 2006, 20:38
Localitate: Bucuresti

Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 8 vizitatori